Vidul mă atrage într-un mod incomprehensibil. Acolo este locul meu: în mijlocul nimicului. Înconjurat de o liniște tămăduitoare. Singurul meu aliat este nebunia. Nebunia mea și a celor din jurul meu. Sensul unor cuvinte uitate demult revine la viață mai puternic decât a fost vreodată. Gânduri ce nu le înțeleg mi se nasc în minte. Sunt prins în capcana construită de cursul evenimentelor incontrolabile. Singura ieșire îmi este blocată; salvarea îmi este negată. Tot ceea ce pot face este să încerc să uit. O sarcină care nu mi-a fost vreodată la îndemână. Abisul uitării clipește spre mine, luându-mi eforturile parcă în derâdere. Refuz să înțeleg ceea ce știu deja. Ceea ce fiecare fibră a minții îmi spune. Sunt condamnat.
-
Articole recente
Arhive
- mai 2012 (3)
- aprilie 2012 (6)
- martie 2012 (5)
- februarie 2012 (6)
- ianuarie 2012 (10)
- decembrie 2011 (8)
- noiembrie 2011 (6)
- octombrie 2011 (8)
- septembrie 2011 (8)
- august 2011 (6)
- iulie 2011 (12)
- iunie 2011 (12)
- mai 2011 (17)
- aprilie 2011 (21)
- martie 2011 (14)
Categorii
Blogroll
iunie 2012 Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du « Mai 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30